Sunt majora.In sfarsit.
<3
Mi-e dor de blogul asta pe care l-am neglijat cu nesimtire.Asa cum neglijam oamenii cu adevarat importanti din viata noastra.Pentru ca stim ca ei vor fi intotdeauna acolo pentru noi, orice tampenie am face.Si ca au sa ne ierte.Asa ca din moment ce am treaba, de ce sa ma ingrijesc si de ei?Am o viata.Trebuie sa o traiesc… ce e important au sa astepte acolo pana imi fac eu de cap.
Sau?…
Cred ca ar fi cazul sa ma intorc si aici.Jurnalul asta semipersonal da roade.Jurnalul meu cu 2-3 cititori nimeriti pe aici aiurea.
.
.
.
.
.
.
Am plecat.Ma duc sa vad Avatar 
