Do it for the butterflies

18.

Cristina — Wed, 23 Dec 2009 12:51:20 +0000

Sunt majora.In sfarsit.

Mi-e dor de blogul asta pe care l-am neglijat cu nesimtire.Asa cum neglijam oamenii cu adevarat importanti din viata noastra.Pentru ca stim ca ei vor fi intotdeauna acolo pentru noi, orice tampenie am face.Si ca au sa ne ierte.Asa ca din moment ce am treaba, de ce sa ma ingrijesc si de ei?Am o viata.Trebuie sa o traiesc… ce e important au sa astepte acolo pana imi fac eu de cap.

Sau?…

Cred ca ar fi cazul sa ma intorc si aici.Jurnalul asta semipersonal da roade.Jurnalul meu cu 2-3 cititori nimeriti pe aici aiurea.

.
.
.
.
.
.

Am plecat.Ma duc sa vad Avatar

O fapta buna de Sarbatori

Cristina — Sat, 05 Dec 2009 17:59:06 +0000

Vot si comentariu aici ca sa-i detronam pe fraierii cu leptoape nasoale si prieteni multi in lista de mess.

Postarea cu numarul 69

Cristina — Tue, 04 Aug 2009 21:57:24 +0000

Aduce o noua categorie… imaginea saptamanii.

Am dat in mintea copiilor.Si e misto aici.

Cristina — Tue, 21 Jul 2009 18:48:34 +0000

Lets talk about spaceships…

Cristina — Sun, 19 Jul 2009 19:11:02 +0000

Alt cantec de care m-am indragostit <3

Me is back

Cristina — Sat, 18 Jul 2009 18:53:02 +0000

Prima saptamana in Grecia vara asta…
Dupa multe ore de mers cu masina, dupa multe ore de muzica in casti si mai ales dupa multe ore de somn, am reintrat in programul meu normal.
Si mi-am satisfacut si nevoia de mare.
Cateva poze… eu,eu,eu, una din multele pisici care pandesc pe la taverne, sora mea, opera soramii… pentru ca da, traditia la noi cere sa bagi o Grecie anual cu familia.

Let’s get radical

Cristina — Thu, 09 Jul 2009 19:50:14 +0000

Inceputul mi-a facut toata ziua

(deci cat de idioate sunt noile emoticuri)

Aventuri prin Wonderland

Cristina — Tue, 07 Jul 2009 19:15:17 +0000

Eu sunt genul de om care, atunci cand merge pe strada, vrea sa fie lasat in pace.Castile stau frumos in urechi, playlistul e pe shuffle, orice melodie pica e bine.Peisajul mai mult sau mai putin frumos, gaze de esapament,autobuze aglomerate, totul e oarecum acceptabil atata timp cat sunt lasata in pace.
Nu sunt antisociala, dar uneori urasc interactiunile umane.Am o oarecare reticenta in a comunica cu strainii, iar gandul de a comanda o pizza la telefon cand persoana de la capat este si va ramane intotdeauna o necunoscuta (pentru ca mereu pare a fi o ea) ma inspaimanta de-a dreptul.
De multe ori evit sa ies si pana la colt sa iau o paine.In fond, prea mult stres.’Du-te si tu dupa o paine’ ascunde multe obstacole si substraturi de natura sociala.Schimba-te de haine (pentru ca nu-mi place sa ies lalaie sub nici un motiv), verifica in oglinda daca arati normal, ia banii, iesi din casa, oscileaza daca sa-l saluti sau nu pe vecinul-ala-dubios-cu-care-nu-ai-schimbat-nici-o-vorba-in-viata-ta-si-care-probabil-habar-nu-are-cum-te-cheama-dar-ceva-iti-spune-ca-se-asteapta-sa-il-saluti, fenteaza grupul de cocalari care nu te scot din fluieraturi de fiecare data cand iti iei o fusta pentru ca cele 35 de grade de afara o fac mai mult decat decenta, comunica cu tanti de la paine, ia painea, plateste painea, treci iar pe langa cocalari si vecinul dubios, mai saluta 2 vecini, ciocneste-te cu batranica de la colt care te intreaba de 2 ani aceleasi intrebari cand te vede si niciodata nu tine minte cati ani ai si ce clasa esti, intra in casa, arunca painea pe masa.
Cele mai mari dileme ale lumii se ascund in spatele lui ‘Du-te si tu si ia o paine’.Hmm, oare e corect din punct de vedere moral sa nu il salut pe tipul ala care parca sta in fiecare zi pe strada special pentru a-l vedea tu si a-ti da toata bataia de cap? Dar daca il stiu cumva si am uitat? Daca il stiu ai mei? Insa daca il salut si el nu ma stie, o sa par o nebuna.O sa se uite ciudat si o sa ma tina minte drept vecina cu probleme la mansarda.Ce sa fac, ce sa fac?
A doua dilema a societatii noastre.Cum abordez problema cocalarilor de la colt.Sa ii dau in mortii masii de cocalari jegosi?Nu merge, nu merge.Pe langa faptul ca fac o grava discriminare (traim in democratie, oricine are dreptul sa fie cocalar) si le jignesc rudele raposate cu o usoara tenta de necrofilie, risc sa dau spontan proba de 100-metri-viteza-pana-la-poarta-casei.Si fara paine.Sa ii ignor si sa-mi mai slabesc psihicul si asa labil? Da, din pacate aceasta pare a fi solutia.Ceea ce ma face sa ma gandesc ca ipodurile au fost inventate din cauza cocalarilor, o metoda noua si inovativa de a-i ignora fara stres.La fel cum consola Wii a fost inventata pentru americancele ale caror sunculite se revarsa, lipsite de inhibitii, peste chiloteii lor tanga cu multe x-uri in masura.Probabil facuti la comanda. (unde naiba ai vazut chiloti tanga ATAT de mari?)

Dar cele ce le-am povestit nu constituie decat o mica parte din minunile Wonderlandului si, indiciu, Wonderland nu e Bucuresti ca un intreg.Uneori ma simt o micuta Alice ce are nevoie de o ciupercuta care sa o faca mare-mare si sa-i calce pe toti ghiortanii cu aere de D&G si smecherasi de cartier.Sau poate un Mario, ca si ala are nevoie de ciuperci sa se faca mare si calca tot in picioare.pentru ca in Wonderland patesti multe.
De regula:

# Sa ti se reconfirme pe strada schimbarile de look.”Fata, esti vopsita”.Sa mori tu, cum te-ai prins?Dupa radacini?Manca-te-ar mama, vezi ca esti prea destept si iti retrag astia statutul de cocalar.Poate avansezi la pseudo-intelectual coclit.E un picut mai sus,deh, el macar se face ca citeste.

# Sa dai 5 ture de statie de autobuz doar pentru ca un bou tine neaparat sa stea langa tine si sa se holbeze.

# Sa renunti la un loc pe banca doar pentru ca o laba depresiva s-a decis sa se puna fix langa tine.Si nu la modul decent.Genul ala de fix-langa-tine-dar-ar-vrea-mai-degraba-pe-tine.Aici nu e alternativa.Ori il bagi in ma-sa ori pleci.

# Sa te intalnesti cu fosti colegi, si cand le bagi un ‘buna’ din ala asa de chestie, sa-ti sara de gat cu un ‘ce faci maaaaaaa, de cand nu te-am mai vazuuuut…’, asta cand voi va scuipati in sandvisuri cand erati mici si va dadeati cu carti in cap.

# Sa fii ranit mortal de o baba isterizata sa prinda loc in autobuz.Au o forta in ele de neimaginat, probabil ca abundenta aia de testosteron care provoaca fire de par prin locuri dubioase aduce si ceva forta in plus.Asa ca bonus.Sau poate scaunul ala liber provoaca un adrenaline rush.Naiba stie.

# Sa iti confirme tipii de la spalatorie cum te-ai imbracat pe ziua respectiva.Daca doar se holbeaza sunt la fel ca de obicei.Daca se lasa cu fluieraturi inseamna ori ca a) am fusta ori b) deja mi-am depasit conditia ori c) am fusta.

#Sa vezi betivi cantand “O sole mio” in public.De nepretuit.

Poate va urma.

Numai tampenii visez

Cristina — Sun, 28 Jun 2009 19:34:25 +0000

Ce visez eu azi dimineata… aseara nu era clar, pentru ca m-am trezit undeva pe la 9-10 doar pentru a mai trage o portie de somn.Am nevoie de odihna, ce sa-i faci.

Prima bucata vis.Eu la masa cu trei tipe, una vizavi si celelalte doua langa mine, lucky me intre ele.Nu eram pe invers.Nici macar in vis.

Nu stiu ce vorbesc eu cu ele, amuzant e ca eram perfect constienta ca cea de vizavi era vampir (citeste tu 9 carti in genul si descarca-ti sezonul nou din True Blood si vorbim dupa cum sta treaba cu obsesia).

Partea amuzanta e ca la un moment dat nu stiu ce vorbeam noi, si ranjeste gagica din dreapta mea.Ranjeste cu colti.Naspa moment.

Dupa care ma uit la cea din stanga la fix ca sa vad cum isi baga caninii in gatul meu si mi-l sfasie rapid.Frumos si dureros.Urasc visele cu senzatii.

Fin.

Dupa care alunec usor in al doilea vis…

Eu intr-un apartament cu mai multe persoane.Un nene dubios care imi aducea vag aminte de 50 Cent are un pistol indreptat spre mine.Si eu unul spre el.Imi tremura mana ca naiba.Nu stiu cum am ajuns aici, dar in vis totul pare sa aiba sens chiar daca nu stii pe ce lume te afli.

Imi scapa arma pe jos, ma bag dupa un perete, o iau iar ( habar nu am ce logica face asta), nenea nu ma impusca, e chiar calm.Asteapta sa imi revin si imi face semn spre 4 insi aliniati.Cica sa ii omor pe rand, ca asa scap eu si nu stiu cine.
Ma uit la nefericiti.Primul era un negru simpatic, care in vis stiam ca este prietenul nu stiu carei tipe.Ii stiam si pe restul.Nu ma prea tragea inima sa-i impusc.Imi fac repede un calcul si ma intorc spre 50 Cent guy si ii descarc un glonte in cap.

Pacat ca glontele era virtual

Dubiosul ranjeste la mine. “Ce bine ca nu am incarcat-o, nu?”.

Fin again.

……………………………………………………………………………………………………………………………..

Ma trezesc speriata, vad ca sunt ok, ma relaxez un pic.Decid sa nu mai vad filme de actiune.Nu ca as fi vazut vreunul recent, dar oricum.

In rest…

* Azi m-am jucat cu sora mea pe Wii Fit.Eeeh?Suferim si noi cu Wii acum.Si pentru un motiv ciudat, e mai fun sa faci jogging virtual decat chiar sa-mi misc fundul pana in IOR. (o sa-i zic asa parcului aluia si cand o sa am nepoti)

* Aseara pe la 1 mi s-a facut o pofta nebuna de salata cu pui.Asa ca mi-am tarat totusi fundul pana prin Tineretului, sa ma delectez cu o salata pe la Cafeneaua Actorilor.Se pare ca lipsa ei provoaca cosmaruri cu vampiri si mafioti.
Si chiar daca m-a prins ploaia, am prins si eu curcubeul:

* Am observat ca factura la telefon creste exponential in vacante.Costa sa ai prieteni din alte orase, ce sa-i faci.Si messul n-are farmec.

In rest, nimic interesant.Zilele trec, si de-abia astept sa ma car pe undeva sa pot sa numesc si eu perioada asta delene cronica, vacanta.Ma bag la un True Blood.

Long, old draft [fragment]

Cristina — Wed, 17 Jun 2009 20:31:39 +0000

(…) trecutul (…)- prieten ce te-a format si te-a adus in acest punct
incerci sa te cunosti degeaba,esti in continua evolutie
(…)
de ce ne este atat de frica sa ne dezvaluim,si ne ascundem in n-spe mii de straturi protectoare,ne oferim titluri si tot felul de etichete si ne dezvaluim doar masca?frica de a fi raniti,opusul iubirii e frica,daca am iubi am avea incredere deci nu ne-am teme sa ne dezvaluim
timpul trece inegal,dubios…sunt parti din viata peste care parca pur si simplu am sarit,am zburat…cum zbori cu avionul peste tari ca sa ajungi la destinatie,dar n-ai nici o tangenta cu acele tari (…)

(…)ce este “eu”?
de ce apreciem viata abia in situatii limita,la suflarea mortii?ce ne opreste sa ii vedem frumusetea cat timp avem parte de ea pe deplin?de ce apreciem lucrurile exact atunci cand le pierdem?why do we take things for granted,unde ne e recunostinta,unde ne e dorinta de a trai,ce naiba e viata asta,care e sensul?
ma bucur de fiecare clipa fie buna sau rea,caci daca e rea stiu ca imi platesc o bucatica de karma rea si ramane doar bine…
daca nu te iubesti pe tine,cum naiba sa iti iubesti aproapele?(…)de ce nu ne iubim,de ce nu ne bucuram de luxul de a gresi?Dumnezeu nu ne cere sa fim perfecti,dar ne cere sa incercam.
de ce ne ferim de eticheta de “nebun”?ati observat vreodata cat de fericiti sunt nebunii?au propria lor lume,fac ce vor,oameni ii lasa.nu nebunii medical vorbind,ci nebunii ce fac…nebunii.ce isi permit lor insusi sa fie imperfecti,sa se bucure de viata,ce isi spun ‘de ce sa sufar?’,ce se bucura de fiecare clipa,ce fac ce vor cat timp ghidul lor interior le zice ca e bine (adevarul e in voi),indiferent de ce zic ceilalti?de ce ne pasa atat de mult de parerea celorlalti,nu e oare viata noastra?si apoi,daca am face intotdeauna ca ceilalti,ajungem demni de dispret,nu ne castigam prieteni (scop initial) si nici nu traim viata care ne place.admir oamenii care fac ce vor atata timp cat se straduiesc sa nu faca rau altora.
pentru ce naiba ne stresam atat?

Ma intreb daca a fi Dumnezeu nu e un pic plictisitor.sigur,unlimited creation,dar singurul entertainment este propria ta creatie..care logic ca nu se va ridica la inaltimea ta.deci le esti superior si le stii gandurile,tot.what’s the fun of it?si daca ai crea pe cineva egal..oare poti crea pe cineva egal?acela va cauta sa iti ia puterea.(…) interesant conceptul de Dumnezeu.Nu suntem oare noi hotarati sa ne materializam in nspe mii de forme?